Apărarea Franceză
Apărarea Franceză acceptă o evidentă deficienţă în mobilitate în schimbul elasticităţii si solidităţii. Mai devreme sau mai târziu Albul trebuie să facă următorii paşi: controlul (monopolizarea) centrului şi linii deschise rapid. Punctul forte al acestei deschideri este: „capturează-l, ocoleste-l, dar nu-l ignora!”. Prin această avansare simplă, Albul speră să obstructioneze flancul Regelui Negru şi să-l învingă acolo. Negrul speră să submineze lanţul de Pioni la d4 şi să contra-atace cu un eventual f6. Bătălia se dă aici pentru pătratele de pe flancul Reginei. Poziţia se reduce într-un joc egal, neexistând probleme de nici o parte. Classical Variation este definită de dorinţa Negrului de a se apăra cu 3…Nf6 şi atacul logic al Albului cu 4.Bg5. Jocul de pe flancul Reginei Negrului echilibrează flancul Regelui Alb şi menţine avantajul în centru. Când Negrul schimbă în centru şi pregăteste aducerea Calului la f6 fără a-şi rupe propria structură a Pionilor, este vorba de varianta Rubinstein. Albul are perspectiva atacului pe flancul Regelui, cât timp Regele propriu este în sigurantă. Steinitz şi-a pus amprenta de pe partea Albului prin varianta care îi poartă numele: 4.e5 urmat de 5.f4, a fost metoda sa de a îngropa această defensivă rebelă. Albul are Nebunul mai valoros, fapt care îi conferă un impuls în finalul jocului. Albul evită pinul pe Calul Reginei cu mutarea elegantă din varianta Tarrasch 3…c5. Răspunsul logic la slaba activitate a Albului 3.Nd2. O alternativă este întâi 3… a6 pentru a bloca 4.Bb5. Şansele sunt egale deoarece Pionul Negru izolat din d nu este aici o slăbiciune. Dacă negrul evită 3…c5 mutând 3…Nf6, avem varianta Tarrasch 3…Nf6, în care Albul este forţat să-şi dezvolte Calul pe un traseu de-a curmerzişul, neobişnuit. Albul are un mic plus datorat Pionului Negru din coloana e. Populara variantă Winawer fisurează frontul Pionilor de pe partea Reginei Albului şi conduce la o poziţie dezechilibrată cu Negrul care deseori face rocada mare. În această poziţie complexă din punct de vedere strategic, Albul are un plus din moment ce are mai mult control pe flancul Regelui. În varianta Winawer-Poisoned Pawn, Albul face un raid pe partea Regelui. Apărarea Pionul din g va permite Albului să obtină initiativa clară. Negrul conduce în dezvoltare iar controlul centrului este o bună compensaţie pentru Pionul sacrificat.
Şah şi Mat 
Ave „Centurion”! Mă bucur să găsesc un profesionist al șahului și sper să colaborăm în continuare. Eu sunt mai incisiv pe tablă și, la alb, joc „Gambitul Evans”, dacă apuc. La negru, tot dacă ajung acolo, joc „Atacul Marshall”. O duminică minunată îți urez!
Bună, Petru 🙂
Oh, nici pe departe, sunt doar un amator e drept pasionat de jocul căruia, pe drept cuvânt, i se spune „sportul minţii”. Asemenea ţie sunt bucuros să întâlnesc (aici în spaţiul virtual) un împătimit al şshului.
Se vede din deschideri că preferi un joc pe atac, eu, pe la începuturi preferam jocul ceva mai închis, Dutch, French, Sicilian defense, acum de obicei, joc cu albul variante de Alekhine defense, Pirc şi evident clasicul Ruy Lopez; cu negrul, încerc Scotch game, Queen’s gambit declined, uneori Sicilian (linia Iugoslavă), iar dacă albul intră pe Lopez, încerc varianta Morphy.
O duminică plăcută şi sper să ne mai revedem 🙂
P.S.: Apropo de revedere, cred că ai observat că nu mai scriu pe acest blog, nu-mi permitea să pun tabla pentru exemplificări. Te invit pe celălalt blog, unde deschideriele de aici sunt prezentate pe tablă, iar în plus se pot vizualiza diverse partide celebre din decursul istoriei. Aşasar, dacă îţi face plăcere vizitează: http://sahpeblog.blogspot.com